Despre carte: 1988 / Dintr-un interviu cu autorul: „...literalmente acum un an - și a fost în Ural Pathfinder - că povestea mea a fost publicată „Centaur Chakra”. (Redactorii i-au sugerat un titlu paralel - mai mult, după părerea ei, poetic - „Star-In-the-Forehead"; nu m-am opus în publicația revistei - nu exista niciun motiv) ... Mulți cititori de revista întreabă despre asta: cum s-a născut ea, nu tipică pentru science-fiction sovietică, și pentru mine?... Ea a scris-o sub impresia traducerilor de amatori ale lui Roger Zelazny și a altor bune „opere spațiale”, potrivit principiu: ce, nu pot? Așa cum am făcut cândva cu „Leopardul din vârful Kilimanjaro”, nu credeam că povestea va fi publicată. Ea a scris cu ușurință, cu sarcina autoarei - să încapă în ea toate accesoriile unei „opere spațiale”: eroul Superman, dublul lui, un prieten fidel, o prințesă frumoasă (din spirit de contradicție, am făcut-o totuși un brunetă: de obicei este cu siguranță blondă), un rege conservator, prinți bastarzi, dragoste nefericită la început, toate tipurile de arme - de la săbii primitive la dezintori ultra-moderni, precum și dragoni, centauri, fantome și cărți magice... Pe măsură ce scriam, pe cele pe care le-am folosit le-am marcat cu „pasăre”, restul apărea de la sine... „Chakra” S-a scris aproape ca o parodie, dar apoi, evaluând ceea ce fusese deja scris, mi-am amintit că timp de douăzeci. ani în care visasem să scriu o poveste de aventură captivantă. Odată am încercat chiar să fac asta, dar s-a dovedit a fi „Ceasul lui Aramis” - un lucru pe care îl consider unul dintre cele mai nereușite... În plus, tot la propriu de la școală, trăia în mine un fel de dragoste nesatisfăcută. pentru o romantism pseudo-cavaleresc. Și poate că „Chakra Centaurului” este încă mai mult o poveste de dragoste cavalerească decât o „operă spațială”. Și în romanele cavalerești, ceea ce este tipic, de foarte multe ori mor eroi pozitivi - în numele onoarei, vitejii, iubirii, loialității... Ilustrațiile din „Ural Pathfinder” sunt cele mai bune dintre cele pe care le-am avut vreodată în viața mea. În Ungaria, la un congres al scriitorilor de science fiction, ori de câte ori a apărut subiectul traducerilor „Chakra”, am cerut să păstrez ilustrațiile lui Litvinov (Olga Larionova: „Există nostalgie pentru erou în societate”.…», 1989.)